CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 1287 / 2013

Dosar nr. 1382 / 2013

AVIZ

referitor la proiectul de Lege privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă

Analizând proiectul de Lege privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.197 din 19.11.2013,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil proiectul de lege, cu următoarele observaţii şi propuneri:

I. Observaţii generale

1. Proiectul de lege are ca obiect reglementarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Proiectul de lege vizează includerea într-un singur act normativ a legislaţiei generale, aplicabilă tuturor operatorilor economici, legislaţia specială, incidentă instituţiilor de credit şi societăţilor de asigurare/re-asigurare, reglementarea insolvenţei grupurilor de societăţi, reglementarea insolvenţei transfrontaliere. Sunt, de asemenea, reglementate în noua lege, instrumentele de prevenire a insolvenţei - mandatul ad-hoc şi concordatul preventiv.

Prin conţinut şi obiectul de reglementare, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice, deoarece instituie infracţiuni, iar în aplicarea art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Senatul.

2. Menţionăm că un proiect de lege având conţinut similar a fost transmis Consiliului Legislativ de Secretariatul General al Guvernului, cu adresa nr.155 din 20.09.2013, fiind formulat avizul favorabil, cu observaţii şi propuneri, nr.1003/25.09.2013. Unele observaţii şi propuneri formulate în avizul de mai sus au fost însuşite de iniţiator la redactarea prezentului proiect de lege.

Semnalăm că proiectul de lege menţionat supra a fost adoptat ca Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.91/2013 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, act normativ care a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr.447 din 29.10.2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.647 din 1.11.2013.

Potrivit prevederilor art.147 alin.(1) din Constituţia României, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept”.

3. Semnalăm că această iniţiativă este salutară, întrucât este necesară o reglementare unică specifică, având în vedere numărul şi complexitatea actelor normative în materie, în speţă Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, care reprezintă norma generală, precum şi o serie de norme speciale, printre care amintim: reglementările în domeniul falimentului instituţiilor de credit, respectiv Ordonanţa Guvernului nr.10/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.278/2004, cu modificările şi completările ulterioare; normele referitoare la falimentul instituţiilor de asigurare, respectiv Legea nr.503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată; dispoziţiile în materia insolvenţei transfrontaliere, respectiv Legea nr.637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare; reglementările referitoare la procedurile de prevenire a insolvenţei – concordatul preventiv şi mandatul ad-hoc, respectiv Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc, cu modificările ulterioare, precum şi dispoziţiile privitoare la insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.46/2013 privind criza financiară şi insolvenţa unităţilor administrativ-teritoriale.

La acestea se adaugă un act normativ al Uniunii Europene, de aplicare imediată, şi anume Regulamentul (CE) nr.1346/2000 al Consiliului privind procedurile de insolvenţă, care intră sub incidenţa reglementărilor statuate la nivelul Uniunii, subsumate Politicii privind spaţiul de libertate, securitate şi justiţie, segmentul legislativ - Cooperare juridică în domeniul civil.

Prezentul demers legislativ vizează codificarea normelor în materia insolvenţei, având în vedere că în anul 2006 a avut loc o restructurare importantă a reglementării generale a acesteia, prin adoptarea Legii nr.85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, care a abrogat Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, iar normele speciale în materia falimentului instituţiilor de credit şi societăţilor de asigurări nu au fost modificate corelat, deşi, într-o mare măsură, procedura de lichidare a acestora se întemeia pe procedura generală a insolvenţei.

Totodată, în anul 2009 au fost reglementate proceduri de prevenire a insolvenţei - concordatul preventiv şi mandatul ad-hoc - care, din cauza necorelării cu legislaţia insolvenţei, s-au dovedit dificil de aplicat în practică.

În consecinţă, aceste necorelări şi neadaptări ale normelor generează o practică judiciară neunitară în această materie, cu efecte indezirabile asupra predictibilităţii şi eficienţei actului de justiţie.

Ţinând cont de faptul că aceste norme se adresează mediului de afaceri, semnalăm că aplicarea lor este dificil de realizat, fiind necesară adoptarea unui instrument unic, sistematizat şi corelat, care să răspundă mediului românesc de afaceri şi care să se înscrie, pe linia demersurilor la nivelul Uniunii Europene, de codificare a legislaţiei aplicabile pieţei interne.

Prin acest proiect se urmăreşte, de asemenea, eliminarea, în măsura posibilului, a surselor de abuz în folosirea de către debitori sau/şi creditori a procedurilor de insolvenţă; crearea condiţiilor pentru redresarea afacerilor viabile; protecţia adecvată a creditorilor; reducerea duratei procedurii insolvenţei, prin eliminarea principalelor cauze care generează prelungiri nejustificate, ca de pildă tergiversări în etapa reorganizării, deficienţe legate de valorificarea bunurilor, conexarea cererilor creditorilor la cea a debitorului şi abordarea unitară a acestora etc.

4. Semnalăm faptul că, prin obiect şi prin domeniul de reglementare, prezentul proiect de lege reprezintă un act normativ complex, de mare întindere. La elaborarea acestui tip de act normativ trebuie respectate prevederile art.27-28 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Art.27 - (1) În cazul proiectelor de coduri sau al altor legi complexe, anume determinate, la iniţiativa Parlamentului ori a Guvernului se pot constitui la Consiliul Legislativ sau sub coordonarea acestuia comisii de specialitate pentru elaborarea proiectelor respective. (2) În cazul proiectelor de coduri şi al altor legi complexe, care interesează domeniul de activitate al justiţiei, comisiile de elaborare se instituie de Ministerul Justiţiei. În componenţa comisiei constituite se include un reprezentant al Consiliului Legislativ, desemnat de preşedintele acestuia. (3) Comisiile de specialitate vor întocmi, pe baza unor studii şi documentări ştiinţifice, teze prealabile care să reflecte concepţia generală, principiile, noile orientări şi principalele soluţii ale reglementărilor preconizate. (4) Înainte de definitivarea tezelor, concluziile studiilor, cuprinzând liniile directoare ale concepţiei de ansamblu a viitoarei reglementări, se înaintează, pentru exprimarea punctului de vedere, ministerelor şi celorlalte autorităţi publice interesate.”, respectiv „Art.28 - Tezele prealabile, definitivate potrivit prevederilor art.27, se supun aprobării Guvernului. După aprobarea tezelor de către Guvern comisia de elaborare va proceda la redactarea textului viitorului act normativ.”

Totodată, semnalăm că, potrivit prevederilor art.30 alin.(1) lit.d) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, proiectul de lege trebuia însoţit şi de un studiu de impact, elaborat cu respectarea prevederilor art.33 din acelaşi act normativ.

Precizăm că nerespectarea acestor proceduri poate atrage caracterul de neconstituţionalitate al proiectului de lege. În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr.681 din 27 iunie 2012, statuând că „Deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, Curtea constată că prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare.

Totodată, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile constituţionale ale art.142 alin.(1), potrivit cărora "Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei", şi pe cele ale art.1 alin.(5) din Constituţie, potrivit cărora, "în România, respectarea [...] legilor este obligatorie". Astfel, Curtea constată că reglementarea criticată, prin nerespectarea normelor de tehnică legislativă, determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii.”

5. În privinţa structurii proiectului, apreciem că organizarea materiei este logică şi judicioasă, folosind un sistem divizionar şi de numerotare propriu unui act normativ de anvergura unui cod, proiectul prezentându-se, de altfel, ca un veritabil cod al procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă. Pentru unitate terminologică, recomandăm numerotarea cu cifre romane şi a Titlului preliminar, având în vedere că şi titlul care conţine dispoziţii finale este numerotat în acelaşi fel. De altfel, potrivit prevederilor art.56 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Capitolele, titlurile, părţile şi cărţile se numerotează cu cifre romane, în succesiunea pe care o au în structura din care fac parte.” Menţionăm că utilizarea unui Titlu preliminar este specifică legilor complexe sau codurilor, dar, în această ipoteză, Titlul preliminar este urmat de cărţi care la rândul lor sunt împărţite în titluri.

Totodată, considerăm că ar fi utilă completarea proiectului cu cele două amenajări tematice care îi lipsesc - respectiv, insolvenţa regiilor autonome şi cea a unităţilor administrativ-teritoriale - întrucât, într-o bună tehnică legislativă, este preferabil ca proiectul să intre în procedura parlamentară complet ratione materiae, nelăsând aceste două domenii pe seama unor amendamente şi adiţiuni ce ar fi de elaborat şi integrat în corpul său, cu ocazia dezbaterilor. Semnalăm că, potrivit principiului unicităţii reglementării în materie prevăzut de art.14 alin.(1) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.”

6. Referitor la unele articole, precum art.42, art.57 sau art.66, care sunt alcătuite din mai multe alineate, facem menţiune că, potrivit art.48 alin.(4), teza finală, din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru claritatea, concizia şi caracterul unitar al textului unui articol, se recomandă ca acesta să nu fie format dintr-un număr prea mare de alineate.

            Totodată, există şi situaţii când în cadrul unor alineate sunt dezvoltate mai multe ipoteze juridice, textul devenind dificil de urmărit.

Propunem revederea, analizarea şi reconfigurarea normelor respective.

7. Precizăm faptul că, potrivit art.49 alin.(1) din Legea nr.24/2000, dacă textul unui articol sau alineat conţine enumerări prezentate distinct, acestea se identifică prin utilizarea literelor alfabetului şi nu prin liniuţe sau alte semne grafice, iar alin.(2) dispune că o enumerare distinctă, marcată cu o literă, nu poate cuprinde, la rândul ei, o altă enumerare şi nici alineate noi.

            Ca urmare a acestei observaţii, atragem atenţia şi asupra normelor de trimitere la aceste articole, mai exact, cifre (puncte) care au fost utilizate pentru a marca enumerările, şi care trebuie înlocuite şi corelate cu litere corespunzătoare în cadrul acestor norme.

8. Semnalăm că, uneori, în cuprinsul proiectului de lege, sunt utilizaţi termeni care sunt improprii stilului normativ, contravenind dispoziţiilor art.36 alin.(1) şi (3) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „(1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie”, respectiv „(3) Termenii de specialitate pot fi utilizaţi numai dacă sunt consacraţi în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.”

În acest sens, menţionăm utilizarea la art.5 pct.1, pct.34, pct.40, art.89 şi art.125 a termenului „netting”, la art.5 pct.11 lit.i) a sintagmelor „acord repo”, respectiv „acord reverse repo”, la art.5 pct.45 a sintagmei „insolvenţă, concursuală”, la art.51 alin.(5) a sintagmei „interesul concursual”, precum şi a termenului „provizionate” la art.165.

Este necesară reformularea acestora conform stilului normativ.

9. Este de analizat dacă în procedura de insolvenţă se poate introduce şi o nouă procedură, specială, cea de recunoaştere a unei hotărâri străine (exequatur) în instanţele româneşti, astfel cum a fost reglementată până în anul 2012 prin Legea nr.105/1992, în prezent abrogată, domeniul în cauză fiind reglementat actualmente în Legea nr.287/2009 privind Codul civil.

10. Semnalăm că, în proiect, reprezentantului străin i se acordă mai multe puteri decât oricărui creditor, având în vedere că, în cuprinsul cererii de recunoaştere poate solicita unele măsuri ce ţin de insolvenţă, deşi potrivit legii, acesta nu poate avea beneficii în plus faţă de oricare creditori, chiar şi privilegiaţi.

Multe dintre măsurile privind insolvenţa sunt condiţionate în mod direct de procedura de recunoaştere a reprezentantului străin şi de cererile formulate de către acesta, chiar dacă unele sunt sau ar trebui să fie, potrivit legii, şi în interesul celorlalţi creditori, acordându-i acestuia atribuţii pe care doar anumite persoane desemnate prin lege le pot avea (a se vedea art.291, 292, 293). La art.293 alin.(2), proiectul permite desemnarea reprezentantului străin să administreze şi să valorifice bunurile debitorului, substituindu-se astfel lichidatorului.

Precizăm şi că pentru reprezentantul străin se invocă un act normativ potrivit căruia acesta nu este obligat să traducă în limba română documentele de care se foloseşte, în schimb ceilalţi creditori, fie şi străini, sunt obligaţi să traducă în limba română cererile şi documentele (a se vedea art.287 alin.(4) şi art.319 alin.(4)).

II Observaţii de text

1. Recomandăm ca formula introductivă să aibă redactarea prevăzută de art.42 alin.(2) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:

            „Parlamentul României adoptă prezenta lege”.

2. La art.3 alin.(1), pentru rigoarea exprimării, este necesară înlocuirea sintagmei „din Codul civil” prin sintagma „din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Codul civil”

3. Precizăm că art.4 avansează principiile care stau la baza procedurilor reglementate de proiect, enumerând într-o listă exhaustivă, 13 asemenea principii. Ar fi de reflectat dacă cel enunţat la pct.12 constituie într-adevăr un principiu, în enunţul existent în proiect; considerăm că ipoteza (insolvenţa grupurilor de societăţi) justifică o teză specială proprie, dar într-o formulare adecvată, ca de pildă sublinierea necesităţii ca, în cadrul insolvenţei grupurilor de societăţi, procedurile deschise în cadrul aceluiaşi grup să fie coordonate pentru a asigura abordarea lor integrată.

4. La art.5, pct.4 - administrator special - ar fi de reflectat dacă posibilitatea desemnării reprezentantului nu ar trebui consacrată şi pentru debitorul persoană fizică, întrucât textul lasă a se înţelege că numai în ipoteza debitorului persoană juridică este posibilă desemnarea reprezentantului acestuia („adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului”), raţiunea desemnării lui fiind aceeaşi şi pentru debitorul persoană fizică.

La pct.5, pentru rigoarea exprimării, este necesară înlocuirea sintagmei „potrivit Codului de procedură civilă” prin sintagma „din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură civilă”.

La pct.9 lit.a), semnalăm că drepturile de vot nu sunt „ale respectivei societăţi”, ci „ale asociatului/acţionarului la respectiva societate”.

De asemenea, la lit.b) a aceluiaşi punct, adunarea generală nu este „a societăţii”, ci „a acţionarilor/asociaţilor”.

La pct.12 - contract de compensare bilaterală - caracterizarea unor obligaţii de plată sau de a face în diviziunile 1 şi 2 ca „prezente sau viitoare” considerăm că ar fi mai propriu să primească formularea „actuale sau viitoare”, întrucât se urmăreşte o proiecţie temporală, iar nu spaţială.

La pct.52, referitor la expresia „profesiile liberale cuprind membri ce prestează cu titlu personal, pe proprie răspundere şi în mod independent, din punct de vedere profesional, servicii intelectuale”, semnalăm că, pe de o parte norma este incorectă deoarece profesia nu poate cuprinde membrii şi, pe de altă parte, este restrictivă, deoarece profesiile liberale nu vizează exclusiv prestarea de servicii de natură intelectuală. În sfera profesiilor liberale intră persoane precum arhitectul, auditorul energetic pentru clădiri, dirigintele de şantier, fizio-kinetoterapeutul, geodezul, farmacistul, moaşa, opticianul, restauratorul sau tehnicianul de proteze şi orteze, care practică alte tipuri de servicii decât cele prevăzute de iniţiator. Ca urmare, propunem revederea normei. Menţionăm că o definiţie a sintagmei „profesii liberale” este prevăzută de Directiva nr.2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, astfel: „orice profesie exercitată pe baza unor calificări profesionale corespunzătoare, cu titlu personal, pe propria răspundere și independent din punct de vedere profesional, oferind servicii intelectuale și conceptuale în interesul clientului și al publicului. Exercitarea profesiei poate, în statele membre, în conformitate cu tratatul, face obiectul unor obligații juridice specifice, bazate pe legislația națională și reglementările stabilite, în mod autonom, în acest cadru, de către organismul profesional reprezentativ competent, care garantează și îmbunătățesc gradul de profesionalism, calitatea serviciilor și confidențialitatea relațiilor cu clientul.”

La pct.70 - testul creditorului privat - este indicată o reflecţie mai aprofundată asupra ajutorului de stat, deoarece un creditor bugetar este un creditor public şi nu se vede cum ar putea fi beneficiar de ajutor de stat.

5. La art.7 alin.(1), este de analizat dacă expresia „administratorul concordatar” nu ar fi trebuit definită la art.5.

6. La art.20 alin.(2), trebuie reanalizat textul pentru a se stabili dacă onorariul administratorului concordatar în diversele lui variante poate fi cumulativ pentru toate sau numai alternativ, ori numai varianta onorariului de succes poate fi cumulativă sau alternativă la suma fixă ori onorariul lunar. Pentru o exprimare clară şi corectă a textului, ar trebui prevăzută expres posibilitatea stipulării unui onorariu de succes cumulativ cu una din precedentele variante, care, acestea, nu pot fi decât alternative.

7. La finele textului art.39 alin.(8), formularea corectă ar fi „… din averea debitoarei când sunt disponibile”.

8. La art.49 alin.(2), este de analizat dacă enumerările de la lit.a)-e) reprezintă criterii, sau textele trebuie revăzute.

9. La art.58 alin.(2), sugerăm revederea şi completarea normei, prin menţionarea expresă a actelor normative vizate de expresia „cu excepţia celor prevăzute de lege în competenţa exclusivă a acestuia”.

10. La textul propus pentru art.75 alin.(6), pentru precizia normei, este necesară înlocuirea sintagmei „prevăzut la art.39” prin sintagma „prevăzut la art.39 alin.(3)”.

            11. La art.89 alin.(2), propunem eliminarea parantezelor, pentru concordanţă cu art.38 alin.(3) teza finală din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora nu este permisă prezentarea unor explicaţii prin folosirea parantezelor. Reiterăm observaţia pentru toate situaţiile similare.

12. La art.117 alin.(3), pentru rigoarea normei, expresia „prevăzute la titlul I” se va scrie „prevăzute la Titlul I”.

13. La art.121 alin.(1), pentru claritatea normei, recomandăm reformularea expresiei „scop în care va beneficia de toate drepturile procedurale cuvenite”.

14. La art.133 alin.(5) lit.J, pentru corectitudinea redactării, este necesară eliminarea titlului Legii nr.31/1990, întrucât acesta a mai fost redat anterior. Reiterăm această ultimă observaţie pentru toate situaţiile similare.

15. La art.144 alin.(2), este necesară eliminarea sintagmei „De asemenea,” din partea de debut, deoarece este improprie stilului normativ. Formulăm prezenta observaţie pentru toate situaţiile similare din proiect.

16. La art.147 alin.(2), pentru precizia normei, propunem revederea expresiei „până la aprobarea propunerii administratorului judiciar prevăzute la art.92 alin.(4)”, având în vedere că articolul menţionat dispune că „judecătorul sindic, după ascultarea părţilor interesate, va da o sentinţă prin care va aproba sau va respinge, după caz, concluziile raportului supus dezbaterii”.

17. La art.173 alin.(2), pentru rigoarea redactării, propunem eliminarea menţiunii „potrivit prevederilor prezentei legi”, ca inadecvată.

18. La art.207 alin.(1) lit.c), pentru rigoare normativă, este necesară scrierea sintagmei „prevăzute în titlul IV” sub forma „prevăzute în Titlul IV”.

19. La art.221 alin.(6), pentru a conferi normei un caracter precis, propunem indicarea expresă a normelor avute în vedere de iniţiatori, în locul formulării „în conformitate cu reglementările în vigoare”.

20. La art.230, recomandăm stabilirea unui termen în care lichidatorul judiciar analizează ofertele primite şi alege oferta instituţiei/instituţiilor de credit ofertante cu care urmează să încheie convenţia de cumpărare de active şi asumare de pasive, în locul sintagmei „În cel mai scurt timp”.

21. La art.264 alin.(2) lit.a), pentru rigoarea exprimării, sugerăm înlocuirea sintagmei „ce urmează a face obiectul tranzacţiei” cu sintagma „ce pot face obiectul tranzacţiei”.

22. La art.269, sugerăm revederea normei de trimitere la „art.268”, întrucât acesta nu reglementează depunerea vreunor sume de bani.

23. La art.276, sintagma „Atribuţiile stabilite de prezentul capitol din acest titlu” din debutul normei nu este redată potrivit uzanţelor în redactarea actelor normative, urmând a fi reformulată şi înlocuită cu menţionarea expresă a articolelor care prevăd respectivele atribuţii.

24. La art.279, sugerăm eliminarea sintagmei „în măsura compatibilităţii lor”, ca inutilă.

Formulăm prezenta observaţie şi pentru art.346.

25. La art.280, norma propusă este neclară, fiind necesară reformularea textului.

            26. La art.313 alin.(2) lit.b), este necesară revederea normei de trimitere la „dispoziţiile lit.b)” din finalul textului, întrucât este neclară.

27. La art.314 alin.(3), prin care se stabileşte că procedura falimentului se aplică indiferent de efectuarea publicităţii, semnalăm faptul că scopul publicităţii este acela de a produce opozabilitate faţă de creditorii din cauza respectivă, cât şi pentru terţele persoane interesate, neparticipante la procesul de insolvenţă.

De altfel, formularea respectivă vine în contradicţie cu alin.(1) şi (2), care prevăd dispoziţii imperative de publicare a extrasului hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii falimentului şi nu lasă la latitudinea judecătorului sindic de a lua măsura publicării.         Propunem revederea normei.

28. Având în vedere faptul că, potrivit art.350, la data intrării în vigoare a noului Cod penal, se vor abroga art.337 - 341 din proiect, norme care prevăd infracţiuni, propunem ca denumirea Titlului IV - Infracţiuni şi contravenţii - să fie reformulată, urmând ca Titlul IV să aibă denumirea „Sancţiuni”.

29. La art.342, pentru asigurarea unei reglementări complete şi corecte, norma din cuprinsul alin.(3) trebuie să constituie alineatul final al articolului, urmând să facă referire atât la contravenţia prevăzută la alin.(2), cât şi la contravenţia prevăzută la actualul alin.(4) - care va deveni alin.(3). Pentru acest motiv, partea de debut a actualului alin.(3) trebuie reformulată, astfel: „Contravenţiilor prevăzute la alin.(2) şi (3) le sunt aplicabile ...”.

Totodată, semnalăm că art.342 nu cuprinde norma de stabilire a agenţilor constatatori ai contravenţiei prevăzute la actualul alin.(4). Având în vedere că, potrivit art.15 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001, agenţii constatatori trebuie stabiliţi prin actul normativ care stabileşte şi sancţionează contravenţia, este necesară completarea art.342 cu un nou alineat, alin.(7), cu următorul cuprins:

            „(7) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin.(4) se fac de către ...”.

30. La art.345, semnalăm că expresia „cu excepţia cap.III şi IV, abrogate prin prezenta lege” este incorectă, de vreme ce, potrivit prevederilor art.349 lit.d), se abrogă de la Capitolul III din Legea nr.503/2004, republicată, doar Secţiunile 1-3. Propunem corelarea normelor.

31. La art.347, recomandăm corelarea expresiei „Prevederile titlului III din prezenta lege nu sunt aplicabile raporturilor de drept internaţional privat din domeniul insolvenţei care cad sub incidenţa Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000” cu dispoziţiile art.274 alin.(3) din proiect, potrivit căruia „Prevederile prezentului capitol nu sunt aplicabile nici raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei care cad sub incidenţa Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1346/2000”.

32. La art.348 alin.(1), recomandăm reformularea normei, deoarece prezentul proiect nu poate intra în vigoare la data de 25 octombrie 2013.

33. La art.349 semnalăm că norma propusă pentru lit.g) nu respectă prevederile art.67 alin.(3) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care stabilesc că „Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres”.

34. Referitor la menţiunea privind transpunerea normelor europene, semnalăm că expresia „şi facilitează aplicarea directă a Regulamentului (CE) nr.1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr.160 din 30 iunie 2006” trebuie eliminată, deoarece nu vizează transpunerea directă a unei norme de drept european.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş ILIESCU

Bucureşti

Nr.1287/21.11.2013